- oboróc
- s. n., pl. oboroáce
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
oboróc
Look at other dictionaries:
oboroc — OBORÓC, oboroace, s.n. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Danie. 2. Măsură de capacitate de 44 sau de 22 de ocale, folosită în trecut. ♦ Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din scoarţă de tei, care… … Dicționar Român
obroc — OBRÓC s.n. v. oboroc. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 obróc (obroáce), s.n. – Porţie, raţie, tain. sl. obroku leafă (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 223), cf. sb., cr., slov … Dicționar Român
donaţie — DONÁŢIE, donaţii, s.f. Contract prin care una dintre părţi transmite celeilalte proprietatea unui bun material fără să primească ceva în schimb; donare. ♦ (concr.) Bun material transmis printr un astfel de contract. [var.: (înv.) donaţiúne s.f.]… … Dicționar Român
oboroacă — oboroácă, oboroáce, s.f. (reg.) oboroc, baniţă. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
porţie — PÓRŢIE, porţii, s.f. 1. Cantitate determinată dintr un material, dintr o substanţă, dintr un aliment, destinată a fi utilizată dintr o dată sau într un anumit interval de timp. 2. (Mai ales în forma porţiune) Parte dintr un tot (divizat); bucată … Dicționar Român
